Moda shopping-ului a luat amploare.Fel de fel de mall-uri,hyper-super-mega-extra market-uri invadeaza cu viteza uluitoare spatiile libere din mirificul oras in care am onoarea(oroarea) sa traiesc.Pur si simplu inutil.Sau poate am eu o viziune redusa.Oricum acolo e locul unde lumea buna se intalneste si-si etaleaza cosurile pline(si nu ma refer aici la cele pine de puroi de pe fatza) de cumparaturi si veniturile.Un taram de vis al snobismului in floare.Romanul se emancipeaza.Daca femeia simpla se rezuma la a-si etala cu mandrie macrameurile proaspat create,femeia de succes,care se hraneste din banii sotului probabil cu o varsta putin spus inaintata,se rezuma la a face shopping si la a-si plimba pretiosul bichon,un fel de Bubico al zilelor noastre.
Intr-o dimineata cand,ca tot omul am plecat de acasa,m-am intalnit pe casa scarii cu femeia de serviciu,tanti Juji.Primul lucru cu care m-a intampinat a fost mopul.Il tinea ridicat in aer si tipa diperata facand un gest bizar,care semana mai degraba cu o prevestire a Apocalipsei.M-am dezmeticit rapid si am inteles despre ce era vorba.Era sa calc peste Didina,pisica doamnei Agafia,care statea tolanita la mine pe prag.Uitandu-ma atent la ea am spus in gand “Pufoasa creatura”.Am ocolit-o cu aceesi grija si gratie cu care ocolesti o mina de teren,Atunci tanti Juji a respirat usurata “Ioai dragam speriat rau la mine ca crezut ca calci la el.”Avea toate sansele sa o calc,in primul rand ce cauta afara din casa si mai ales dintre atatea praguri care mai de care mai colorate si mai frumoase de ce s-a culcat tocmai pe al meu.Ce-i drept ca e o prezenta cunoscuta pe scara,e o adevarata vedeta,Agafia nu ezita in nici o conversatie sa nu o pomeneasca pe splendida Didina,chiar daca nu are nici o legatura cu tema aflata in discutie.Alertata de zgomotul de pe scara,Agafia a iesit intr-o suflare din casa sa vada ce s-a intamplat, caci sindromul ei premenstrual si intuitia feminina de precizia ceasului cu cuc i-au spus ca mai mult ca sigur toata forfota de pe scara are ca nucleu pretiosu-i animal.A venit la mine cu viteza unei tornade aruncand in stanga si in dreapta tipete de furie si cuvinte care mai de care mai interesante si mai putin folosite intr-un limbaj obisnuit.Vazand totusi ca animalul este in siguranta,se mai potoli putin,se sprijini de balustrada si-si admira fetita lingu-se cu mult tact sub coada.Mi-am cerut scuzele de rigoare, desi mai degraba imi venea sa-i zic si eu cateva din acelea dulci, o insiruire in ordine alfabetica de sfinti,neamuri si asa mai departe,dar m-am abtinut in mod politicos.Agafia e fata de la tara dar se fereste sa pomeneasca acest lucru.Daca nu era sa-l cunoasca pe actualul sot,mare avocat, care a facut-o doamna de oras,ea probabil si acum era cu vacile Florica si Joiana la pascut si flirtuia cu Jancsi ciobanul.Tot timpul se straduieste din rasputeri sa-si mentina limbajul intelectual,sa nu scape vreun regionalism sau vreun accent nepotrivit pentru statutul ei de taranca emancipata.
O singura data a dat-o foarte rau in bara.Chiar prima data cand s-a mutat cu noi in bloc,cand i-a cunoscut pe bunii mei prieteni Sorina si Matei,si ei proaspeti casatoriti.Si acestia obisnuiau sa aiba o pisica,o frumusete de motan siamez, care a sfarsit tragic nu demult sarind de la balcon de la etajul noua,probabil crezand ca poate zbura ca si puiul din reclama...si intr-adevar la fel de bine a zburat.Uimita fiind de aspectul pisoiului Sorinei,Agafia a inceput sa-l ridice in slavi, unde cuvinte de lauda,si scuipaturi si tipete ascutite de mirare si admiratie.A inceput sa mangaie superbul exemplar si mirata le intreaba pe gazde “Auziti,da’ pisica voastra e bolnava sau ce are ca o mangai si nu…Doamne cum ii zice…nu scoate sunete?” Probabil ea credea ca la oras exista alt termen pentru a defini torsul pisicii.Cuplul a ramas afis.Sorina fiind intr-o pasa mai proasta, si ce-i drept ca o cam deranja prezenta prea exagerata in casa lor a femeii, i-a raspuns zambind ironic “Nu toarce dar face niste goblenuri extraordinare si cateodata mai impleteste niste ciorapi de ti-e mai mare dragul”. Agafia se uita cu niste ochi ca de bufnita si balbaindu-se le spune ca trebuie sa plece acasa ca a uitat ca ii vine sotul mai repede si nu i-a pregatit acestuia nimic de mancare.Dupa aceast incident,a evitat orice contact prietenesc cu oricare din vecini dar in schimb si-a facut noi prietene,sotiile colegilor de lucru ale sotului ei.Impreuna cu acestea iese zilnic la “mall”,unde petrec mai mult timp decat oricare om obisnuit,si cand iese acolo isi etaleaza cu mandrie sacosele pline cu cumparaturi diverse si bineinteles noua geanta Vuitton,a carui nume l-a imprimat in teasta tuturor cunoscutilor si vecinilor,chiar daca nu stim exact ce proprietati extraordinaro-miraculoase are geanta,dar ceea ce stim sigur e ca este “de firma”.Deseori o auzim tipand pe casa scarii in gura mare “Iubitule vezi ca mi-am uitat rujul ala visiniu de la L’Oreal in geanta Vuitton!” sau razand isteric in timp ce vorbeste la telefon in balcon spunandu-le prietenelor cum pretioasa ei Didina s-a culcat in geanta Vuitton.Sa fie o forma grava de prostie si snobism?Sau ea se misca prea repede pentru lumea de astazi iar noi restul,muritorii de rand suntem redusi si ne resemnam sa ramanem inapoiati in ceea ce priveste importanta de a fii la moda.
Intr-o dimineata cand,ca tot omul am plecat de acasa,m-am intalnit pe casa scarii cu femeia de serviciu,tanti Juji.Primul lucru cu care m-a intampinat a fost mopul.Il tinea ridicat in aer si tipa diperata facand un gest bizar,care semana mai degraba cu o prevestire a Apocalipsei.M-am dezmeticit rapid si am inteles despre ce era vorba.Era sa calc peste Didina,pisica doamnei Agafia,care statea tolanita la mine pe prag.Uitandu-ma atent la ea am spus in gand “Pufoasa creatura”.Am ocolit-o cu aceesi grija si gratie cu care ocolesti o mina de teren,Atunci tanti Juji a respirat usurata “Ioai dragam speriat rau la mine ca crezut ca calci la el.”Avea toate sansele sa o calc,in primul rand ce cauta afara din casa si mai ales dintre atatea praguri care mai de care mai colorate si mai frumoase de ce s-a culcat tocmai pe al meu.Ce-i drept ca e o prezenta cunoscuta pe scara,e o adevarata vedeta,Agafia nu ezita in nici o conversatie sa nu o pomeneasca pe splendida Didina,chiar daca nu are nici o legatura cu tema aflata in discutie.Alertata de zgomotul de pe scara,Agafia a iesit intr-o suflare din casa sa vada ce s-a intamplat, caci sindromul ei premenstrual si intuitia feminina de precizia ceasului cu cuc i-au spus ca mai mult ca sigur toata forfota de pe scara are ca nucleu pretiosu-i animal.A venit la mine cu viteza unei tornade aruncand in stanga si in dreapta tipete de furie si cuvinte care mai de care mai interesante si mai putin folosite intr-un limbaj obisnuit.Vazand totusi ca animalul este in siguranta,se mai potoli putin,se sprijini de balustrada si-si admira fetita lingu-se cu mult tact sub coada.Mi-am cerut scuzele de rigoare, desi mai degraba imi venea sa-i zic si eu cateva din acelea dulci, o insiruire in ordine alfabetica de sfinti,neamuri si asa mai departe,dar m-am abtinut in mod politicos.Agafia e fata de la tara dar se fereste sa pomeneasca acest lucru.Daca nu era sa-l cunoasca pe actualul sot,mare avocat, care a facut-o doamna de oras,ea probabil si acum era cu vacile Florica si Joiana la pascut si flirtuia cu Jancsi ciobanul.Tot timpul se straduieste din rasputeri sa-si mentina limbajul intelectual,sa nu scape vreun regionalism sau vreun accent nepotrivit pentru statutul ei de taranca emancipata.
O singura data a dat-o foarte rau in bara.Chiar prima data cand s-a mutat cu noi in bloc,cand i-a cunoscut pe bunii mei prieteni Sorina si Matei,si ei proaspeti casatoriti.Si acestia obisnuiau sa aiba o pisica,o frumusete de motan siamez, care a sfarsit tragic nu demult sarind de la balcon de la etajul noua,probabil crezand ca poate zbura ca si puiul din reclama...si intr-adevar la fel de bine a zburat.Uimita fiind de aspectul pisoiului Sorinei,Agafia a inceput sa-l ridice in slavi, unde cuvinte de lauda,si scuipaturi si tipete ascutite de mirare si admiratie.A inceput sa mangaie superbul exemplar si mirata le intreaba pe gazde “Auziti,da’ pisica voastra e bolnava sau ce are ca o mangai si nu…Doamne cum ii zice…nu scoate sunete?” Probabil ea credea ca la oras exista alt termen pentru a defini torsul pisicii.Cuplul a ramas afis.Sorina fiind intr-o pasa mai proasta, si ce-i drept ca o cam deranja prezenta prea exagerata in casa lor a femeii, i-a raspuns zambind ironic “Nu toarce dar face niste goblenuri extraordinare si cateodata mai impleteste niste ciorapi de ti-e mai mare dragul”. Agafia se uita cu niste ochi ca de bufnita si balbaindu-se le spune ca trebuie sa plece acasa ca a uitat ca ii vine sotul mai repede si nu i-a pregatit acestuia nimic de mancare.Dupa aceast incident,a evitat orice contact prietenesc cu oricare din vecini dar in schimb si-a facut noi prietene,sotiile colegilor de lucru ale sotului ei.Impreuna cu acestea iese zilnic la “mall”,unde petrec mai mult timp decat oricare om obisnuit,si cand iese acolo isi etaleaza cu mandrie sacosele pline cu cumparaturi diverse si bineinteles noua geanta Vuitton,a carui nume l-a imprimat in teasta tuturor cunoscutilor si vecinilor,chiar daca nu stim exact ce proprietati extraordinaro-miraculoase are geanta,dar ceea ce stim sigur e ca este “de firma”.Deseori o auzim tipand pe casa scarii in gura mare “Iubitule vezi ca mi-am uitat rujul ala visiniu de la L’Oreal in geanta Vuitton!” sau razand isteric in timp ce vorbeste la telefon in balcon spunandu-le prietenelor cum pretioasa ei Didina s-a culcat in geanta Vuitton.Sa fie o forma grava de prostie si snobism?Sau ea se misca prea repede pentru lumea de astazi iar noi restul,muritorii de rand suntem redusi si ne resemnam sa ramanem inapoiati in ceea ce priveste importanta de a fii la moda.
